Parteneri
Rosioara
ROSIOARA
descriere, raspandire, mod de viata, inmultire, pescuit
Denumirea stiintifica : Scardinius erythrophtalmus este o specie de peşte de apă dulce
Denumiri populare : rosioara, babusca rosie
Familia : cyprinidae
Raspandire
Roşioara este un peşte care trăieşte în grup, în ape dulci stătăoare ca lacuri, bălţi, iazuri sau ape curgătoare cu un curs domol din Ural până la Pirinei, limita de nord fiind Finlanda iar cea de sud Italia (Tibru). In Romania se gaseste in aproape toate apele statatoare de deal si ses, precum si in rauri.
Dimensiuni
Lungimea medie a acestui peste este de 20-30 cm, dar sunt si exceptii de 35 cm, iar greutatea de 200-300 g, cu maximul pana la 1- 2 kg.
Descriere
Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati in piele. Botul este scurt, gura mica, terminata oblic, indreptata in sus (adaptare la pescuitul in straturile superioare ale apei) si lipsita de mustati. Inotatoarea dorsala este situata mult inapoi dupa inotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru inchis cu nuante de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Inotatoarele, caracteristice acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii si nu rosu-galbui ca babusca,
cu care este deseori confundata.
Mod de viata
Este un peste sedentar, simtindu-se in largul lui in baltile cu vegetatie abundenta. In rauri il gasim mai ales in sectoarele cu un curs mai lent. Traieste in carduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele mai mari de 0,5 kg umbla singure.
Vara si toamna, pana la caderea vegetatiei, o gasim in mijlocul vegetatiei, in culoarele dintre vegetatie. De aici pandeste caderea insectelor in apa, tantari, muste, mici gaze. Alaturi de acestea mananca larve de insecte, viermi, melci, precum si plante acvatice.
Inmultire
Are loc in perioada aprilie - iunie, la o temperatura a apei in jur de 18 grade Celsius. In perioada de imperechere, masculii au culorile mai accentuate. Icrele aderă de plantele acvatice din care iese puietul la ca. 3 - 10 zile. Roşioara este un peşte care face parte din speciile periclitate, fiind protejat în Germania.
Momeli
Momelile folosite cu succes la pescuitul rosioarei sunt viermusii albi, rosii de carne, ramele mici, larvele de "libelule", bucatelele de paine, aluaturi diverse. In timpul verii o momeala buna sunt cosasii. Rosioara, fiind un peste care vaneaza la suprafata apei, poate fi pescuit si cu muste artificiale, mai ales exemplarele mari.
Nadirea
Se foloseste indeosebi nadirea de apel, cateva firimituri la 8-10 lansari. Se nadeste cu aceeasi momeala ca cea pe care o avem in carlig.
Varga
Va fi telescopica, cu o lungime de 4-7 metri, cat mai usoara. Rosioara se poate pescui si cu undita rubesiana, de 9-12 metri, atunci cand conformatia lacului putin adanc, plin de vegetatie, cu distanta mare pana la primele ochiuri de apa. Lanseta se foloseste mai putin la pescuitul rosioarei.
Firul
Cel mai folosit este monofilamentul de 0,12-0,15, un pic mai gros acolo unde ne asteptam la exemplare mai mari sau agatarile in vegetatie sunt frecvente. Pentru pescuitul "la pipait" nailonul va fi mai subtire, 0,10-0,12.
Pluta
Va avea o portanta de 0,10-1 gram, in functie de valuri. O pluta culisanta de 1,5g tip creion, putin bombata la baza, lestata complet in partea de jos, trasparenta si goala pe dinauntru este cea mai folosita.
Plumbul
Se folosesc 3-4 alice la distanta de 2-3 cm una de alta, exact cat sa lesteze pluta. Atunci cand pescuim in apropierea suprafetei apei (20-30 cm) se pune numai o singura alica, imediat sub pluta, care sa o echilibreze.
Carligul
Carligele folosite vor avea numarul 12-16, cu tija subtire, pentru a nu deteriora momeala.
Metode de pescuit
In timpul verii, dupa prohibitie, rosioara urca la suprafata apei pentru a culege gaze cazute pe apa, printre ierburile acvatice. Este firesc deci ca cele mai utilizate metode de pescuit ale rosioarei sa fie cele la suprafata apei. Se pescuieste fie cu o pluta mica usor lestata, cu carligul la o adancime de 20-30 de centimetri, fie fara plumb si pluta, "la pipait", folosind ca momeala o insecta (cosas), sau o bucatica de paine. Fiind un pescuit "la vedere", prezenta pescarului trebuie sa fie cat mai discreta, evitand ca umbra sa cada pe apa. Detalii despre pescuitul rosioarei "la pipait" gasiti in articolul
Toamna, dupa caderea vegetatiei, rosioara coboara spre fundul lacului. Vom folosi o pluta cu o portanta mai mare, cu alicele de plumb montate in apropierea carligului, pentru a cobori linia rapid la adancimea dorita. Momeala utilizata va fi buchetul de viermusi albi de carne sau rame mici de gunoi.